Imagineazã-ţi ce a cântat pãmântul
ca sã-l linişteascã pe el...
el care cânta pãsãrilor sã se ridice spre zenit,
care sufla alb în anotimpuri, ca timpul
sã nu mai aibe hartã.
De atunci s-a lãsat o tãcere de ceaţã
pentru cã el cântase deja iubirea,
pictase în sunete acel sentiment,
fãrã patã, cu miros de lemn de trandafir,
crescut într-o curãţenie aproape sacrã,
el cântase partitura adn-ului ,
spirala aceea care uneşte cerul cu pãmântul
spre naşterea altei vieţi,
energie miruitã de Dumnezeu
în trupuri, unde îngerii fac nuntã
şi fluruturii roi de luminã.
El a cântat ce ea era atât de oarbã
sã audã...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Splendid!
2.
*el cântase partitura adn-ului, spirala care uneşte cerul cu pãmântul *, splendid , inspirat şi subtil poem
