De când m-am trezit
un abur glacial este alãturi de mine,
prin toate gândurile,
pânã şi cãutãrile
îmi sunt blocate
într-o margine de pãmânt.
Ce tãcere s-a lãsat peste sinele meu
de nu vrea sã mai cânte la nici-o frunzã-
pian acaju al anotimpului prins de gene.
Parcã şi trupul este mai încovoiat
de când m-am trezit...
Umed de atîtea disjuncte adevãruri
strigate de aprozii creierului,
plâng drumul pe care îmi aştern speranţele.
Ca într-un test geografic mâinile pipãie destinul...
De când m-am trezit singurã într-o singurãtate,
mã întreb dacã nu era mai bine sã pic examenul
la aceastã singurãtate....
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Singurãtatea o cãpãtãm în ziua în care ne depãrtãm de pântecul mamei. Te îmbrãţişez dragã Mihaela.
