Iubeşte-mã cu ochii închişi
cum nu ai crezut cã se poate,
pipãindu-mi conturul inimii
cu degete de luminã,
respirându-mi gândurile
prin intuiţie,
trecând de marginea realului
pânã la explozia fiinţei tale
în miezul sufletului meu.
Iubeşte-mã fãrã sã priveşti peste umãr
ziua de ieri, fãrã sã cauţi pãmântul fãgãduinţei
în ziua de azi,
dezbrãcat de orice sintaxã a prezentului
iubeşte-mã in vitro,
acolo unde suntem doar eu, tu şi Dumnezeu.
