zilele mele sunt egale
ca aşchiile înfipte
în miez de pâine uscat
de prea multã deşertãciune
ofteazã din firimituri
drojdia
prin anii mei egali fac echilibristicã
pe o sârmã în formã de cerc
îmi pare neînţeles drumul vieţii
oricât am învãţat încã neştiutoare sunt
între linia de plecare şi sosire
mã-ntorc de fapt în
punct
anotimpurile îmi trec egale
peste arborii crescuţi din apã
mã agãţ de cer cu ramuri din lut
mereu refãcut de îngerii ce-mi ning
speranţã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
din firimituri
si drojdie
creste painea...un nou punct de plecare