Asearã în mine s-a întors un înger
şi-a ascuns aripile în cuibul
din sufletul meu
trist şi neputincios, a cãutat o mângâiere
restul de lacrimã frântã în infern.
Nu l-am întrebat ce nefericire poartã
nici dacã a încãlzit grâul sub brazdã,
m-am resemnat sperând
cã o unicã sortã avem.
Îngerul meu încã îmi plânge-n suflet
nefericit la lumea din tine,
eu stau în geam de zãpezi
şi cuget
dacã sã îmi sacrific inima
sau sã te rog strãine
sã primeşti îngerul în inima ta.
