Dacã aş putea sã-ţi dãruiesc
din ultima picãturã de soare
care-mi zvâcneşte prin vene
o singurã speranţã de fericire,
aş renunţa la mine
pentru lumina din inima ta.
Dacã aş putea sã-ţi dau
din esenţa înţelepciunii o clipã
de rãbdare şi înţelegere asupra lumii,
ţi-aş umple sacul nãdejdei
cu timpul viitor.
Dacã aş putea sã conjur îngeri
la masa rotundã,
mi-aş negocia sufletul
pentru eliberarea sufletului tãu,
aş pãrãsi zborul zilei de mâine.
Dacã aş putea sã-l conving pe Dumnezeu
cã eşti cel mai important pentru mine
m-aş transforma în Moise
pentru toate nefericirile tale
aş construi Arca speranţei
în care sã adun
soarele, primãvara, privighetorile şi
puful de pãpãdie din palma ta.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Zenobia te imbratisez si multumesc mult, cat de bine ai inteles ce am vrut sa spun cu puful de papadie :)
