cel mai mult mã doare
sã-ţi vãd suferinţa cum sapã
crevase în stâncã de suflet
vântul urlã prin mine
vulturii îşi iau zborul
spre o pradã nevãzutã
hotãrâţi sã sfãşie destinul
bucatã cu bucatã
spre a curãţa durerea din os
mã transform într-un rãzboinic
încleştat cu vârcolacii care încolţesc
frumosul din tine
o leoaicã gata sã apere inocenţa puiului
prin jungla suspinelor mã dezbrac
de toate pieile religiei
pentru viaţa sufletului tãu devin
demon în luptã cu umbrele
fericirea ta este
singurul dumnezeu
care mã poate opri
sã rãstorn lumea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
antonpatrichi...nu stiu cine esti, nici nu conteaza, esti un coleg de pe Noduri si Semne, asa ca te rog ai grija la comentarii.Nu este prima oara cand comentariile tale sunt in afara textului si de prost gust.Te rog respecta-ti colegii, in acest cenaclu domneste pacea si respectul, incadreaza-te in aceste norme.
un poem rãscolitor în care se simte puterea de sacrificu pentru cel aflat într-un moment de cumpãnã.â€ţo leoaicã gata sã apere inocenţa puiuluiâ€.cred cã orice mamã s-ar sacrifica pentru puiul ei.numai bine.semn plãcut de citire.