în fiecare dimineaţã
îmbrac un poem alb
şi ies în lumea
zãpezilor veşnice
tigri albiţi de viaţã
mã adulmecã
vânãtorii înfãşuraţi
în puf de pãpãdie
iau urma tigrilor
într-un cerc vicios
omãtul sticleşte
pânã la urmã
ne-am camuflat
în acelaşi scop
Meravei Mihaela
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
antonpatrichi...nu stiu cine esti, nici nu conteaza, esti un coleg de pe Noduri si Semne, asa ca te rog ai grija la comentarii.Nu este prima oara cand comentariile tale sunt in afara textului si de prost gust.Te rog respecta-ti colegii, in acest cenaclu domneste pacea si respectul, incadreaza-te in aceste norme.
