e atâta durere-n tine încât
îmi aprind ochii
sã-ţi strãpung singurãtatea,
în tãcerea din abisuri
inima-mi scânceşte
ecou prin peştera din sufletul tãu,
îţi e crivãţ în gânduri
când cerul sângereazã
prin geanã de întuneric a ploaie,
ţi-e gheaţã pe streaşina vieţii
şi nu-mi doresc decât
sã te îmbrac cu mine
durere şi tristeţe
sã topesc ca rouã-
dimineţilor fãrã speranţã...
şi nu-mi doresc decât
sã devin înger
din cuvinte sã-mi cresc aripi
spre a-ţi aduce luminã-n cuget
Mihaela Meravei
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc zenobia, importnt este ca poemul a placut, fiecare in suflet poate ar mai schimba ceva dupa propria traire, ...eu asa l-am simtit, multumesc pentru rezonanta, drag
"şi nu-mi doresc decât
sã te îmbrac cu mine
durere şi tristeţe
sã topesc ca rouã-
.....................
din cuvinte sã-mi cresc aripi
spre a-ţi aduce luminã-n cuget"Multumesc Mihaela!!!!