uneori lângã tine sunt o copilã
curatã şi nevinovatã
visez primãveri de porţelan
dansând cu umbrele îngerilor
alteori simţindu-ţi energia ies din cocon
sfãrâm coasta cerului şi-mi dezleg aripile
alunec într-o spiralã un fel de adn universal
din care am fost plãmãdiţi amândoi
la fiecare pãtrunderea a ta
prin brazdele sufletului meu înfloresc femeie
nici nu mai ştiu în ce viaţã ne aflãm
am devenit rotundul fãrã vârstã
rostogolit spre pãmânt de mâna divinã
atunci cuvintele mi se ghemuiesc în colţuri de hârtie
prea sãrace sã te descrie pe tine
sã mã îmbrace pe mine
privesc în ochi inorogii care pasc mãtasea
din lunca inimii
poate de mâine ar trebui sã te pictez
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"poate de maine
la fiecare patrundere a ta
prin brazdele sufletului meu infloresc femeie
poate de maine ar trebui sa te pictez"
