dacã îmi aşez tãcerea
peste a ta
eşti sigur cã nu vom strivi
bobul de grâu
încolţit pe muchia dintre
întuneric şi luminã când
doar pãsãrile recunoşteau vãzduhul
şi delfinii drumul spre tãrm
...
aşezându-ne sufletele
(unul deasupra celuilalt)
într-un pãtrat ocrotit de cerc
eşti convins cã trupurile vor deveni
împreunate stea
pentru cã iubirea nu are legi
nu are limitã de timp şi...
mereu ne surprinde
desfrunziţi
