Trebuie sã recunosc faptul cã, atunci când am deschis cartea poetului Marius Iulian Zinca Un alt început, o energie m-a strãbãtut în mod surprinzãtor, dar plãcut şi m-a însoţit pe tot parcursul cãlãtoriei mele prin poeziile ei. Fãrã a mã ralia în critic literar, ci mai degrabã într-o iubitoare de poezie şi frumos, am încercat sã pãtrund tainele scrierii poetului, dupã cum sufletul, cunoştinţele şi înţelegerea mi-au dictat.
Pornind de la cuvintele marelui Voltaire, “poezia este o muzicã, trebuie sã o asculţi ca sã o aprecieziâ€, am reuşit sã aud “tãcerea†din versurile poetului, cãci fãrã dar şi poate ea cuvântã, aşa cum ne spune chiar autorul, încã din primul poem, intitulat ca şi cartea Un alt început: “În momentele de extaz/ de înflãcãrãri nestãvilite/ de tãceri grãitoareâ€. De altfel, “tãcerea†devine un laitmotiv literar pe tot parcursul cãrţii, regãsind-o aproape în fiecare poem. Am intrat astfel, în universul reflexiv creat de Marius Zinca, descoperind cã forma datã de poet scririi sale, nu este deloc întâmplãtore, nici folosirea participiului şi a persoanei a treia ca mod de conjugare a verbului. Poetul pare cã se desprinde din el însuşi, pentru a vorbi despre şi cu sine, aşa cum scrie în Surd…neîntrerupt: â€Întors spre el însuşi/ nu ştia ce gânduri ascundeâ€, în Gest teatral: “mintea lucra/ ca şi cum s-ar privi cu proprii ochi†sau în Presa infertilã: “ Vorbea/ cu sine/ ca din douã guriâ€. Dar şi pentru a ne introduce prin metafore subtile, în stãrile şi trãirile sufletului sãu (Fãrâmiţat/ în nenumãrate forme; Tulburat/ de nelinişte; Absorbit/ în contemplare...).
Poemele scrise de Marius Zinca se desfãşoarã în cotidian, în firescul fiecãrei zile sau în vremea capricioasã de afarã, acest fapt determinând cititorul nu doar sã se regãsescã în versurile autorului, ci mai mult, sã se caute în ele, de exemplu: Pornire domolitã, “a ieşit buimãcit/ din vântul tot mai mâniosâ€; Pavajul vieţii, “Mişuna/ alunecând/ pe pavajul/ cleios al vieţii; Cenzura, “ Sprijinea/ cu umãrul încordat/ zidulâ€; Plutire, “ Stãtea/ în pat şi bolea/ sã-şi ispãşeascã pãcatele/ unui secret întunecatâ€. În acest din urmã poem, poetul devenind mistic, prin învãţãtura pe care ne-o dezvãluie, aceea cã orice secret întunecat, ascundere a devãrului ne duce, mai devreme sau mai târziu, la suferinţã prin ispãşirea lui. Nu doar o datã, poetul ne dãruieşte din aceste învãţãturi, multe din poezii sale, încheindu-se cu un vers gen cugetare. Mã voi opri aici la poezia Propriul stãpân, care este o chintesenţã prin folosirea paradigmei “Era propriul stãpân/…putea sã-ţi ia viaţa de la capãtâ€. Liberul arbitru ne dã dreptul sã conştientizãm, ce este mai bine pentru noi.
Tematica din poeziile lui Marius Zinca este de profunzime şi înţelepciune, astfel pe lângã cea a timpului, regãsim teme existenţiale, ca cele despre viaţã şi moarte, despre destinul şi condiţia omului, despre luminã şi întuneric, autorul raportându-se în acest fel la divinitate. Tema singurãtãţii artistului, cu frãmântãrile şi zbuciumul interior, este foarte bine redatã în poemul Drumul vieţii…singur, pe care îl exemplific în totalitate: “ Pierdut/ în viaţã,mergea/ ca într-un vis/ pe drumul/ mãrginit de ziduri. Ideile/ zburãtãceau prin cap/ cu vârfurile/ scuturate de vânt/ şi lanţuri de gânduri/ se înfãşurau,/ se desfãşurau pe drumul pustiu...†Acest poem fiind remarcabil şi prin metafora puternicã, ce trezeşte sentimente în inima cititorului. Metafora din poeziile cãrţii Un alt început, este una rafinatã, neorbitoare, naturalã, inspiratã din viaţã, conceputã din întâmplãri, stãri, sentimente trãite de poet.
Poezia scrisã de Marius Iulian Zinca este pozitivã, optimistã, nelãsând cititorul frustrat, din contrã, inducându-i o stare de mulţumire prin modul surprinzãtor de finalizare a poemelor sale. Întregul volum pare scris într-o stare de linişte şi pace interioarã, de gãsire a adevãrului ancestral. Spun asta remarcând începutul şi sfârşitul volumului, ce stau într-un echilibru aproape perfect, creat de “Un alt început†, care este nu doar titlul cãrţii, dar şi primul şi ultimul vers. Când am închis cartea, acest vers încã m-a urmãrit. Am înţeles de ce doamna Anne Marie Bejliu a închiat postfaţa volumului cu “ A fost o experienţã copleşitoare pentru mine parcurgerea acestei cãrţiâ€. Acea energie care mã strãbãtuse la început, am gãsit-o concentratã în aceste versuri, “ Era sfârşitul sfãrşitului/ unui alt începutâ€.
Poetul Marius Iulian Zinca are mare dreptate, în orice sfârşit existã un alt început, totul depinde doar de noi.
Felicitãri Marius cu admiraţie!
18.10.2012 Constanţa
Mihaela Meravei
