de câteva anotimpuri un sentiment
mã trage de mânecã
copil nomad la poarta destinului
mi-e nevoie de luminã
îmi suflã durerea prin gânduri
buhai
mã ascund de sunet în tãceri
nu gãsesc linişte
nici iubire în necuvinte
pe aleile acaju încã mai caut casã
paşilor peregrini
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Lenuta multumesc de trecere, am rezolvat cu autoarea desenului, si ca raspuns la nelamurirea ta, metafora nu se citeste matematic..ci cu sufletul, nevoia de lumina/iubire/apartenentsa fiecare o simtitim in felul sau.
Frumos mesaj,sufletul cauta un adapost ,dar mie ca simpla cititoare imi suna foarte complicat expresia mi-e nevoie de lumina,in dorinta de a aduce noutati dà rà mam tiparele dupa care a fost croita limba romana,dar scuza-ma este doar parerea mea,restul poeziei este superb,si nu inteleg de ce ai scris desen de nina vizireanu,e scrisa inspirata dupa un tablou?