mã îmbrânceşte când trece pe lângã mine
expectorând înjurãturi
sughite acid duhnind ca un beţiv
care s-a bãlãcit în ţuicã de pufoicã
noaptea întregã
zãpada i-a muşcat pânã la os degetele ieşite
prin bocancul ros de frustrãri
se crede buricul cuvântului lovind
câinele aciuit sub banca din parcul sãracilor
râgâie rãutate
într-un ciobul de inima
iubirea scheaunã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Fãrã iubire, iubirea scheaunã.
Ai gãsit nişte metafore şi comparaţii cel puţin surprinzãtoare. De top: ţuica de pufoaicã. Genial! Cum naiba ai ''distilat-o''?
multumesc Tudore, adevarat doare cand unii "atotstiutori" iti calca cuvintele(poemele) in picioare...este o poezie de stare, norocul meu ca ma reincarc repede cu soare, asta e avantajul celor care locuiesc la malul marii :)