Autor:	Mihaela Meravei ( Angel ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Când singurãtatea

Când singurãtatea muşcã din mine cu dinţi ascuţiţi de coşmar, când cu durere noaptea iar vine, te strig, te chem...dar în zadar. Când picãturi se’adunã veninoase, sã umple pocalul deja plin, când ieri clipele pãreu frumoase, azi tot mai mult îmi sunt un chin. Când şi mai rãu te-ndepârtezi de visul ce încercam sã-l construim, când ne cuprinde peste tot abisul. ne privim rece şi suferim. Când nu-i înţeles ca sã înţelegem clipa ce’a vrut sã ne despartã, privim în noi şi dãm sã plângem cãci n-am ştiut sã spunem: iartã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	si atunci cand o ceri si cand o daruiesti aduce aceeasi lumina si soarele straluceste la fel de minunat cand iese din nori,un semn!	Diana Cris
2.	Dorian asa este simplu sa spunem iarta...insa noi oameni alegem mai mereu caile cele mai grele, multumesc mult	Angel
3.	uneori poezia se naste din tristete, important este ca se naste, ea merita sacrificiul suferintei	Angel
4.	poezie şi tristeţe	cotangenta

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]