Nu e usor sa vorbesti de Mihaela Meravei si nici despre poezia compusa de inima ei. Nu pot scrie pe orizontala despre "viata pe verticala" a unui cautator de pepite în râul cuvintelor, asa ca voi
alege sa ma dezvolt într-o spirala, precum se amesteca pereche cu pereche, poezia cu viata.
Mihaela Meravei scrie cu sufletul despre suflet punându-si“speranta într-un timp comun†cu valente de bumerang, â€ţiubeste oamenii asa cum sunt†(între ideal si pacat), pentru ea vesnicia are culoarea florilor si valsul fluturilor, dezleaga misterul din â€ţsupliciul vorbelorâ€, priveste înmugurita â€ţreforma sentimentelor†si trece de vamesii noptii, â€ţcocor cu o singura aripaâ€, daruindu-se â€ţvietii pe verticalaâ€, între doua lumi paralele din când în când.
Paradoxurile ca si exceptiile nu fac decât sa întareasca convingerile poetei ca lumea nu e doar un spectacol al existentei
fizice. În cautarea sinelui se amesteca cu pamântul, se transforma în lacrima, rascoleste frunza toamnei si fura lipsa de respect a fulgului
fata de atractia universala... chiar si mugurilor le promite aripi si vesnica primavara; în poezie aduce cerul sub capatâi si oceanul îl
aseaza într-un bob de roua, iubirea ramâne singurul liant dintre nimic si infinit, iar rasaritul poate fi o dovada ca întunericul e o parte a luminii.
Stiu ca o sa para ciudat, însa viata nu glumeste cu nimeni, nici cei ce nu o iau în serios nu pot râde întru totul... si, precum o continuare la o alta continuare, sfârsesc prin a încerca sa lamuresc zborul acestui poet dinspre azi spre totdeauna: s-a nascut într-o zi de
Paste si nu va obosi nicicând sa creada în lumina si înviere.Sub pseudonimul "Angel" (pseudonim sub care poeta îsi semneaza creatiile pe site-ul literar “Noduri si Semnâ€, n.r.) nu se ascunde nici un om... doar un poet!
Ma întreb ades de ce scriu poetii si pentru cine, cine îi asculta si cine le sopteste versul, apoi vad cum cerul se apleaca peste lume
prabusind îngeri pentru fiecare lacrima de poet.
Poate de aceea poetii nu-si gasesc locul printre oameni si nici nu locuiesc printre zei... sunt doar vise care zboara între doua lumi,
întotdeauna pe verticala; nu au decât o cale de întoarcere: poezia!
Sper ca poetul aici de fata sa zboare în lumea creatiei fara a cunoaste drumul înapoi.
Tudor Gheorghe Calotescu
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Tudor asa va fi, intotdeuna pe verticala indiferent "cate noduri mai am si cati nori de trecut". Multumesc prieten al poeziei mele :)
