cu buzele încreţite
de agurida culeasã
hãlãduind prin lume
fluier
pe strada mare
am gãsit un cuib de cuc
mã învârt în jurul lui
morişcã agãţatã de dud
oamenii se adunã circ
în pãdurea muţilor
nu se mai aude ţiuitul vântului
prin camerele inimii
copilul din mine gângureşte
poezie
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
TIMPURI VECHI...""nu esti prima si nici ultima care se increteste""...este al doilea avertizment din partea mea, te rog colegial sa te rezumi la text si nu la alte comentarii cu privire la autor...Afiseaza texte pentru asta ai fost acceptat printre noi si nu doar ca cititor, comentator...nu spun mai mult...
copiii nu sunt singuri niciodatã
chiar dacã sentimentul de singurãtate existã
doar unicitatea fiecãruia e de vinã
formarea eului
(la tine e vorba şi de eul liric)
este vinovatã de înstrãinare
de fapt e invers
nimeni nu te respinge mai mult decât îi respingi