perpetuum doar de noi ştiut
unde mã întâmpini
cu ramuri de mãslin
şi îmi aşezi sub tãlpi
petale de rogvaiv,
la începutul altui anotim
sã nu pot rãtãci drumul spre tine,
în nopţile prea reci şi hâde
sorbi seva trupului, acoperit de aşteptãri
cu fiecare gurã devine mai fosforescent
şi buzele-ţi arzânde îi dãltuiesc
forma de clepsidrã
prin care vii...
şi pleci...
şi vii
fãrã vãmuire
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cu mierea lor am indulci lacrima, multumesc draga mea :)
