mã prind cu ghearele de aripile metalice
şi-mi ascut ciocul în asperitãţile gândurilor
din experienţe prea timpurii
au rãsãdit câteva pene, armurã de argint
a spiritului rupt din Horus
scrutez pãmântul cu ochi ageri
în care soarele reflectã foc,
dinţii de fier îi sfredelesc mãruntaiele
ecoul şpanurilor oxidate
sfârâie în râuri de brumã
sub acoperişul laminat al umbrelor
vântul adie a libertate
cãnd îmi ţip dorul în vãzduh
