am pierdut-o...
în oborul de duminicã
printre atâtea surate
mi s-a smucit din suflet
atentã la "bijouri"
rãspândite pe tarabe
s-a rãtãcit fascinatã
de alte destine
am scotocit prin versuri
memorii şi povestiri
pânã când dimineaţa
mi-a uscat mãrgelele frunţii
din amarul resemnãrii
încã rãzbat amintiri
când pe o foaie dezbrãcatã
scriu pierdutei
un poem
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
muzele nu se pierd, dar dorm in clipele de liniste!
poem fãrã muzã pentru o muzã rãtãcitã
:)
ştii
eu întotdeauna am în vedere cã muza este o cucoanã frumoasã
credeam cã poeţii femeie
sã nu zic poetese cã sunã aiurea
au muzi
o poezie cu multe înţelesuri şi cu multã ironie finã
