m-aş întoarce sã-ţi sãrut palmele cuvintelor
care mã îmbrãcau în seri de nudã singurãtate
şi-mi ostoiau scâncetele sentimentelor orfane
ţi-aş asculta balada tãcerilor
ascunsã în cuibul privirilor tale
înfirbântate de dorinţa strânsã în interiorul gurii
mi-ai clocoti sângele îngheţat prin trupul alb
pânã când aş lua forma rãsãritului
ţâşnind printre munţi
cu ţipete de femeie şoim
Otilia, multumesc pentru trecere, comentarile tale ma relaxeaza, fericesc.
Tudor...te iau in zbor ca poemele tale pline de sentimente vor gasi masina...aceea :)) imbratisez cu drag
Maria, ma bucura trecerea ta.
Liliana...daca as sti ti-as spune dar il vei trai si afli singura, cu drag.