O ploaie de fluturi ai trimis sã mã atingã,
Am ameţit atunci când le-am simţit fâlfâirea,
În gând te privesc, sã-ţi mai gust amintirea,
Din adâncul trupului un tremur fin se ridicã.
Nu mai am glas pentru a rosti alte cuvinte,
Vãd cum din fluturi se desprind mii de petale,
Ochii tãi luminoşi mã deseneazã în culori pale,
Încã îţi simt pe buze rãsuflarea fierbinte.
Iei lacrimile mele şi le transformi în perle,
Mã prinzi uşor de mînã, spre tine mã ridici,
Deşi te ştiu departe, parcã îmi eşti aici,
Cu sãrutãri firave la gât îmi pui mãrgele.
Ştiu cã e vis dar încã mai vreau sã cred în el,
În zare stã palatul ce din nisip mi l-ai fãcut,
Mã porţi trofeu în braţe spre acest loc plãcut,
Bãrbatul meu din vise misterios si rebel.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc Tudor...da iubirea poate fi ideal si in acelasi timp o gasim in interior daca stim sa o cautam :)
va veni probabil si aceea zi(daca n-a venit inca)cand un flutur ti se va rataci-n stomac - cam ciudata senzatie dar cu si- guranta una care nu se uita - numai de bine - angel!
