În castelul Metzengerstein
Intrã o stafie,
La o sutã verste, mie
Mi se pare Cain.
Ia bomboana, zice hârca,
Mestecã hârtie,
De la Viena pân-la Bârca
De stafii â€" oştire.
Berenice, Berenice,
Cum te mai iubirã
Richard Wagner şi cu Nietzsche,
Dar eu cânt la lirã.
Regele pe nume Ciumã
Intrã în cetate,
Morţii nu prea ştiu de glumã,
Gâzii n-au pãcate.
Ah, Ligeea, ah, Ligeea,
Lasã Casa Usher,
Stã sã cadã la cutremur,
Îngeru-i la uşã.
Un portret oval îţi dãrui,
Tenul tãu de crin e,
Masca morţii roşii, cãrui
Diavol îi stã bine?
Într-o hrubã sunã ceasul,
Orologiu sumbru,
Inima îmi spune, lasã,
Nu mai pot sã umblu.
Waldemar apare galben,
Lãmâios şi ţeapãn,
Eu lui Waldemar o palmã
i-aş servi , dar crapã.
Demonul perversiunii
Face-n Iad ravagii,
Metzengerstein, scrie-n rune,
l-au distrus iobagii.
BORIS MARIAN
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O poezie cuceritoare, edenicã, pe alocuri cutremurãtoare. În metrica (ba chiar un pic şi în ludicul) lui Topârceanu, dedicatã însã regelui horror şi SF, E.A. Poe, poemul este cu atât mai captivant, cu cât aminteşte de marele magician şi precursor al literaturii moderne, şi nu numai...
