Viaţa pe creştet,
la creşã cu Beckett,
ulciorul se sparge
lovit de catarge,
inelul de aur
purtat de un maur,
cişmeaua mai curge
cu sânge şi fuge,
opreşte nebune
rima pe strune,
cã struna, nebuna
loveşte întruna,
pãmânt strãveziu,
ev mediu târziu,
beau apã din cascã,
strãbuna mea flascã,
semne prea multe
de cnuturi bãtute,
cazanul aşteaptã
un diavol se scapã,
auzi primãvarã,
cum vine pe scarã?
Mâinile mele se odihnesc,
transplanturile de adevãr
încercate de mine
au reuşit în parte,
eu nu mi-am dorit
sã fiu un simplu funcţionar
al tragicomediei moderne,
am vrut sã-nving
aparenţele unei strãri de nepãsare
şi stadiul unei civilizaţii îngândurate,
mâinile mele se odihnesc
ca înaintea unei frumoase glume
fãcute de un mort, care
sãrind de pe catafalc,
îşi face drum spre ieşire.
Disperate, pãsãrile
se aruncã în strãfundul cerului.
Mie nu mi-a rãspuns nimeni
la nici o întrebare.
O şoaptã zboarã
dintr-o carte în alta. Fiecare fir de nisip
reprezintã un fost imperiu.
Aţi vãzut un corb
cu o razã de lunã în cioc?
Pentru un pictor,
firimitirile de pâine
sunt filigrane
pe masa tãcerii. Mi-ar plãcea ca
dupã ce voi fi decapitat,
capul meu sã fie coborât
într-o fântânã rãcoroasã, adâncã.
Soarele rãsare pentru tine, nu rãsari tu pentru el.
Boris |Marian
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Camlunga si nearticulata. cred ca trebuie revizuita. nu suna bine.
