Cu ochiul cãzut la sufletul tãu
Iubire sãdesc cu site de nori
În vârtejuri de apã şi varã
Soare în gând cu grijã-mi aduc
Plecându-mi sudoarea din pietre şi mori
De vânt, de pãmânt, mã înec cu ocarã
În cuibul de vrãbii ca puiul de cuc.
Nelinişti amare din piept-cerc a scoate,
Din palma-ţi golitã, din ochi şi din pleoape.
Cu apã de casã adânc spãl o lume
Când piersici de cântec mã prind de picior.
Eu jalnic m-ai stau ca dureri sã m-adape
Din nori ca sã-mi smulg cu aer şi glume
Surâsul din tine cel cald, plin de dor.
Dar seara când apa-i mai moartã
Şi pasu-ţi de suflet încearcã în noapte
Ca sâmburii mari de frunze şi om,
Încearcã sã treacã, din veşnica-i clipã
În cercuri de foc şi de şoapte,
Când ieşit dintr-un ritm monoton
A prins şi vedere şi dulce aripã.
