Existenţa
mi-a rãmas cumva în coadã de peşte...
La uşã, scrie încã â€ţBine ai venit!â€
dar e singurul semn de dragoste.
Mã simt tot timpul
de parcã-ar trebui sã dovedesc ceva
sã ofer
dar sã nu primesc nimic în schimb;
Îmi doresc un loc
în care sã nu poatã ajunge nimeni
şi nimic sã nu-mi tulbure visele.
Regret,
dar nu mai gãsesc ieşirea
şi mã lovesc doar de priviri mustrãtoare.
În jurul meu,
nimeni nu vrea sã mã ajute,
ori sã mã îndrume...
mã condamnã doar,
fãrã a-mi da dreptul la o umilã apãrare...
De nevinovãţie nici nu poate fi vorba;
Sunt vinovatã prin naştere,
am moştenit pãcatul greu al umanitãţii
şi totul
e acum pe umerii mei.
Vãd stelele cãzãtoare
printr-un ochi spart de geam
şi-mi pun o dorinţã:
sã-mi pot întârzia plecarea
pânã voi reuşi sã-mi achit biletul.
Ia coada de peşte
Ochiul de geam, trei stele cãzãtoare
Cere biletul, plãteşte
Ia restul şi fugi din închisoare...
O sã-mi tocesc privirea mustrãtoare, care privire mustrãtoare?, mi-a plãcut poezia, sincera, frumoasã, mulţumesc
