sub masca glumei inocente,
mã umiliţi
în propria mea lume
şi vã distraţi
privindu-mi ochii umezi
(de râs şi plâns deopotrivã);
de fapt,
vã plâng pe voi:
bufoni lipsiţi de suflet,
a cãror rãutate
mã scârbeşte,
cãci punctul vostru de vedere
vã limiteazã universul
la vorbe şi mândrii deşarte...
iar eu, care nu ripostez
(nu meritaţi)
par - conştientizez cu nepãsare -
o victimã perfectã...
sunteţi siguri?
