Autor:	Ileana-Lucia Floran ( Ileana ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Al nouãlea cer

Vino, sã privim împreunã al nouãlea cer ridat de liniile aeriene... luminiţele care pâlpâie tulburând somnul stelelor bãtrâne şi nepãsãtoare... Vino! şi nu uita sã închizi uşa în urma ta ca nu cumva boarea nopţii sã pãtrundã printre gândurile mele secrete, pe care le-am lãsat în sertarul de sus al bibliotecii, printre fotografii, poezii şi crochiuri... iar ele, sub mantia nopţii sã-şi încerce periculos norocul în lume, printre stelele cãzãtoare de-acum, ucise de îndelunga frustare; şi încã ceva... adu cu tine un strop de iubire; ultima datã mi-ai spus cã mai ai pusã deoparte... pentru situaţii neprevãzute. Cred cã tocmai am alunecat într-o asemenea situaţie... poţi crede?

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	un poem frumos dar ce m-a fermecat definitiv este ultima strofa interogativa. "poti crede?"	anador
2.	Aşa e, nimãnui nu-i place singurãtatea, iar dragostea e liantul omenirii. Mulţumesc pentru cuvintele frumoase!	Ileana
3.	Mulţumesc!	Ileana
4.	Unul dintre cele mai bune poeme. Am fost incantat citindu-l. Felicitari.	zaharia20
5.	"adu cu tine un strop de iubire;" nu e nevoie de mai mult	Amena
6.	Mulţumesc mult, domnule Rãu.	Ileana
7.	Desigur, putem crede, de ce nu? Plãcut, emoţionant, curgând frumos ca nişte gânduri curate, neîntrerupte deloc de mult prea des apãsãtoarea noastrã sinceritate.	pera

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]