Cuprinsã de deznãdejde, Suzi se trânti îmbrãcatã pe sofa, dupã ce îşi aruncase din fugã, pantofii prin încãpere. Unul aterizã exact în capul pisicii, care o luã la sãnãtoasa şi rãsturnã vaza de lângã bibliotecã.
Incidentul trecu neobservat, deoarece Suzi plângea amarnic şi bãtea cu pumnii în saltea.
- Iarãşi s-a întâmplat, e a treia oarã sãptãmâna asta! Va trebui sã pun capãt acestei relaţii...Da, dar e un om drãguţ, simpatic şi doctor, ceea ce înseamnã cã e un om cu perspectivã...De altfel, nici nu-i vinovat, eu mã enervez aiurea şi strig la el...da, a treia oarã în sãptãmâna asta...şi de fapt, ce mi-a spus? mai nimic...m-a întrebat de ce-am întârziat trei ore la întâlnirea de la restaurant...puteam sã-i explic frumos cã am avut un cuplu cãrora le-am prezentat o casã şi cã de fapt, am şi motive de bucurie, deoarece am încheiat vânzarea, aşa cã voi lua un comision substanţial... Şi în loc de asta, eu ce-am fãcut? M-am enervat, am aruncat florile pe care mi le dãduse, am urlat pur şi simplu în restaurant...da, parcã-i vãd ochii speriaţi de ceea ce va spune lumea din jur...şi zâmbetul tipei cu rochie roşie de la masa de alãturi...atunci nu am realizat, of, în ce situaţie dificilã l-am pus, poate unii îl cunoşteau...da, dar şi el, în loc sã mã lase în pace sã mã liniştesc, m-a prins de mânã şi mi-a spus cu un ton mult prea autoritar sã iau loc şi sã mã calmez...e totuşi vinovat şi el, dacã mã lãsa în pace, mã linişteam imediat, aşa...uite ce s-a întâmplat, doamne, ce-or fi zis chelnerii adunând cioburile?...Oricum, el e de vinã, trebuia sã mã lase în pace, aşa, am vrut doar sã-mi trag braţul din mâna lui...ce sã fac dacã smucindu-mã am dat cu mâna peste sticla de vin? Ştiu cã unii au râs, ba chiar am auzit şi nişte comentarii la adresa mea, hm, nu tocmai favorabile, dar a fost o întâmplare, desigur, o întâmplare nefericitã, nu am vrut aşa ceva, eu sunt o tipã civilizatã şi chiar drãguţã. Poate dacã-mi ceream scuze şi rãmâneam la masã mai puteam aplana din conflict, aşa însã...am plecat fãrã pardesiu, l-am lãsat la garderobã iar în fugã, dând peste doamna aceea în vârstã, aproape am dat-o jos...oricum, n-am fost numai eu de vinã, m-am împiedicat de lanţul cãţelului...sãracu' cãţel...l-am târât vreo doi metri...Şi trebuia sã fie o searã romanticã...Doctoru' meu a rãmas pur şi simplu perplex în uşa restaurantului...Asta e! Sper sã se rezolve cumva, data trecutã mi-a dat un SMS sã-mi cearã scuze, om manierat, deşi nu era numai el de vinã, nu desigur, eu port cea mai mare parte de vinã...totuşi, vreau sã ne împãcãm, promit sã fiu mai calculatã, mai blândã, mai înţeleaptã...
Suzi aţipi obositã de ziua agitatã, gânduri sumbre şi incidente neplãcute. Visa cã doctoru' îi trimisese un SMS în care-i spunea c-o iubeşte şi-i iartã toate...
Brusc, se trezi... O trezi ţiuitul telefonului. În sfârşit primise SMS-ul. Cu ochii scãldaţi în lacrimi de bucurie, Suzi se aruncã asupra telefonului lãsat pe noptierã. Îşi şterse ochii cu mâneca bluzei de mãtase şi citi febril urmãtorul mesaj: â€ţCumpãrã 5 produse Dr.Oetker, trimite numãrul bonului prin SMS la 8888 şi poţi câştiga premii zilnice sau marele premiu de 12000 euroâ€.
