â€" Spune! glasul sunã autoritar iar privirea trimisã prin geamul securizat, îngheaţã tot ce întâlneşte în cale...
â€" Am venit... sã plãtesc... pentru acest contract... reuşesc sã îngaim cu teamã.
â€" Vrei sã-l prelungeşti?
â€" Da! rãsuflu uşuratã...
â€" Dã-l încoa'! şi dupã o privire criticã asupra contractului, strigã: 38 de lei!
â€" Poftiţi, spun timid şi-i întind 40 de lei.
â€" Rest n-am! vine clar verdictul - poate dacã ai 80 de bani...
â€" Nu am, dar cu ce v-ar ajuta? v-am dat 40 de lei, aţi spus 38...
Întrebarea mi-e ignoratã, tirul asupra mea continuã:
â€" Dacã n-ai, nici eu n-am rest... şi sã nu ai pretenţii sã-ţi dau bon fiscal, cã am închis casa la şapte jumate.
â€" Dar, încerc timid sã ripostez, nu aveţi deschis pânã la opt?
â€" Ba da, dragã, dar la şapte jumate închid casa.
â€" Nu ar trebui sã închideţi casa la opt şi zece? Dacã o sã-mi cereţi încã odatã banii, data viitoare?
â€" Nu, dragã, uite, semnez aici! şi-mi arãtã, cu un deget a cãrui unghie era modern încondeiatã, o rubricã pe verso contractului.
â€" Nu-mi puneţi, vã rog şi o ştampilã?
â€" La ce-ţi trebuie? E nevoie decât de semnãtura mea, de altceva, nimic!
â€" Totuşi...
â€" Gata, e târziu, mai vii la 1 aprilie.
Ies gândindu-mã cã nu sunt sigurã dacã ar trebui sã plâng pentru c-am fost tratatã astfel (deşi e vina mea, deoarece dupã o zi lungã de muncã m-am dus îmbrãcatã într-un pantalon lejer şi o geacã de fâş, iar ţinuta mea â€ţproletarã†a provocat dispreţul â€ţdomnişoarei†de la ghişeu) sau sã râd gândindu-mã la o reclamã binecunoscutã care tocmai se difuzeazã pe toate posturile TV şi-n care un amãrât de cumpãrãtor rãspunde umil: â€ţ...pentru... de dimineaţã...â€, copleşit de mãreţia atotştiutorului Matache Mãcelaru' care dã o axiomã: â€ţmâncatu' ãsta nu-i aşa simplu cum crede lumea...â€
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Eu sincer m-am distrat citindu-va textul. Desi situatia-suport este trista si din pacate generala in randul prea luminatilor functionari publici, modul de a relata a avut umorul sau...umorul de situatie. Felicitari!
