De multe ori,
n-am vãzut pãdurea
din cauza copacilor,
deşi niciodatã
nu m-am agãţat de iluzii
şi nu m-am lãsat copleşitã
de emoţii.
Numai cã viaţa asta
îţi cere mereu
sã te pui în pericol,
sã faci câte un salt în gol...
pentru supravieţuire,
nu pentru glorie;
Iar eu,
nu am deloc curajul
sã sar...
şi-atunci,
ce rost mai are pãdurea?
Mi-ajunge copacul
de care mã sprijin.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Este minunat sã ai un copac de care sã te sprijini. Lasã pãdurea!
