Visarea cea dulce a vinului sec
te duce spre ape ce curg din poveşti -
spre-a noastrã visare.
Insã mã-ntreb dacã totuşi iubirea mai rabdã
al lumii dispreţ ce roade din noi.
Trãsurile curg pe alei prãfuite
Pe drumul ce duce spre edenul din poveste
Povestea mai este, aduce visarea
Magia existã, È‹ncã mai arde flacãra vieţii
E palidã, rece, mai poate sã ardã?
