Ape sãrate ce curg, din suflete moarte.
Iubire lãsatã È‹n urmã
viaţa se curmã.
Ape de moarte ce curg, din tristeţe.
Lacrimi de dor şi uitare,
lacrimi de-amor şi visare,
lacrimi ce curg dinspre viaţã,
lacrimi ce curg spre o viaţã.
Privirea e oarbã,
vocea ţi-e grea şi-necatã,
fumul e-ntins peste tot,
lava e-ncinsã pe rȃul de foc.
Trecutul ce doare,
amintirea ce moare,
se scurg stropi ai visãrii.
Apa e linã şi rece pe rȃul uitãrii.
Memoria se cerne, prin sita uitãrii.
Pe apele tulburi şi negre privirea ţi-e-n faţã,
sorbite din lut fragmente de viaţã
Charon te poartã cu luntrea pe rȃu’ de memorii.
Demult e moartã iubirea,
trecutul nu mai e acum amintire.
Ura e cea care vine.
E rȃul ce-l scãlda mai demult pe Ahile.
Acheron,Cocytus, Piriphlegethon,Lethe, Mnemosynne şi Styx,
la capãt te-aşteptã Cerberus.
Bãtrȃnul luntraşi te poartã È‹n cercuri
pe apele morţii ce duc È‹nspre Hades.
