Harnicã ciocãnitoare
-toaca-
sunã pe sub brazii neguroşi.
Dimineaţa
naşte ziduri cenuşii.
Timpul
se odihneşte
pe un perete de istorie,
apoi se ridicã
într-un dangãt de clopot.
Negre şi grãbite pãsãri
-mãicuţele-
se îndreaptã cãtre rostul lor,
iar toamna
împrãştie câteva frunze
din copacii
unui ţintirim nepãsãtor
