La marginea nisipului,
printe ramurile de dor
ale mãslinilor,
stã noaptea sã nascã stele
iar flautul palid al lunii
aprinde fãclii
pentru cãlãtorul pornit pe cale.
Dintre pietre cu pecetea nemuririi
se naşte şi moare timpul-
şir de clipe adunate-
visul
unei dimineţi albastre.
Printre crinii fãrã sentimente
se prãsesc spinii
ce vor sfâşia carnea
pãstorului îngenunchiat
sã-şi binecuvânteze turma.
Din miezul aprins
al asfinţitului
pãsãri rãtãcite se aruncã
în noaptea în care
câinii temnicerului
latrã
la fluturii albi
ai luminii.
În seara asta iubirea doare
şi viaţa-i rãstignitã,
doar speranţa
se prelinge rãtãcitã
cãutând
o frunzã cântãtoare.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Vã aşteptãm sã publicaţi şi pe site-ul internaţional de literaturã şi poezie WWW.GRAI ROMANESC.RO
