Tristeţea mea latentã
se comportã ca o starletã
Cu aere de vedetã
mã ţine tot într-un scandal
ba iarna-i prea lungã
vara-i prea scurtã
primãvara-i astenie
iar toamna-i colivie
în care visele mor
Şi cu glas doctoral
îmi dã un sfat banal
sã-mi mut viaţa
într-un alt areal
Dar eu furios
i-am declarat ritos
cã sunt un tip loial
spiritului local
şi plin de har
mi-am închis tristeţea
într-un gheţar
la cercul polar
sã se cãiascã un an
Nu-i aşa cã primãvara-i
un anotimp letal
tristeţilor latente
cu aere de vedete
