S-aprindem
o lacrimã
în cãuşul frunzei ofilite
pe sânul toamnei
în amintirea hergheliilor
rãstignite
pe cumpeni de fântâni pãrãsite
Sã deschidem blestemul
bãrãganelor pustii
unde doar neguri despletite
mai amintesc
de coamele în vânt
ale hergheliilor bolnave de zare
Nãrile se mai umflã,doar,
sub ciulinii stingheri
zidiţi de vânt
în domoale gorgane
Chemaţi caii
pãmântu-i trist
şi liniştea plânge
dupã
fantastice cavalcade
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Imi place poezia!
Are o anumita forta imagistica bine construita si strunita(ca sa fiu in ton "fantasticele cavalcade")
Felicitari!
