Pe vârful muntelui
ziua
îşi remrmoreazã
amiaza
în ultima razã
zugrãvitã pe cer
Seara
aşteaptã
sã curgã cerul
în oglinda apei
Strãjer umbrei
nucul
îşi verificã
luciul frunzei
în licãrul
stelei
ce apare
printre firele de întuneric
Vântul
se învârte şugubãţ
printre ierburi
mângâind un fluture pe aripi
Doar clopotul
mai bate-n dungã
tristeţea
albastrului
prãvãlit in undã
când
din gravul corn de lunã
cad lacrimi
peste visul teilor adormiţi
