Câteodatã
s-aprinde în mine
un zarzãr rãtãcit
Câteodatã
mã tremurã
pe o frunzã de plop
vãzduhul,niciodatã potolit
Tristeţea
îşi scuturã penele
peste colbul aurit
al speranţelor
Doar
dragostea
mai purificã
dimineţile mirelui
adormit
pe apa stelelor
rãtãcite
în albastrul
fãrã sfârşit
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mire adormit, aprinde-te mai des, altfel vei arde mocnit.
