La poarta veşniciei
ninge poezie
Noi toţi
venim
dintr-o mare iubire
şi luminãm
cu candela ochilor
lumina miezului de zi
Pe-un deal
mai râde,sprinţar,
un mesteacãn sihastru
ca o chitarã
în mâna unui menestrel
ce aduce metafore
din miez de stea
pentru bucuria
unui poet
bolnav de albastru
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
poezia e
"pentru bucuria
unui poet
bolnav de albastru"
cu drag
