Multe din frunzele dimineţii
Nu ştiu cã poartã pe umeri un hram -
O fi oare din cauza ceţii
Ce greu mai stãruie în ochi, pe ram ?
Oştenii ce rezistã în castru
Cu teamã privesc ades împrejur -
Mai bine îşi fac gîndul sihastru
Decît chicã-n ţarc sã poarte, de fur.
Numai pe-ntuneric îmi dau seama
Cã n-am fost minţit : eşti goliciune,
Drogul ce-mi strecoarã-n vine teama
Ce nu arde-n nici o rugãciune.
Mã ascund în valuri, dar degeaba -
Steaua ta îmi lumineazã chipul.
Nu este de-ajuns, se vede treaba,
Zi de zi cã scormonesc nisipul.
Peste cotidian prea mult a vorbi
Nu putem fãrã a sparge chiupul -
E un blestem de-atîţia ani a sorbi
Miere de trîntor, cînd arã atupul.
Mã şantajezi şi cîinii îmi latrã
La colţuri de zid ; i-aud şi din beci.
Se lãfãie gheaţa şi-n vatrã
Îşi frig pãianjenii muşte-berbeci.
Tîlhar bãtrîn, cu tine vreau s-o rup !
Sã taci ! Ai spus destule...Mi-e scîrbã
De invectivele scuipate-n trup
Atîta vreme...Vedea-te-aş turbã !
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
eu cred ca tu ai putea scrie foarte frumos daca te-ai organiza putin, in sensul ca nu trebuie sa insirui mai multe stari, de asemenea nu e obligatoriu sa creezi o rima, oricare ar fi ea, trebuie sa lasi gandul, versul sa curga, iar la final dupa ce l-ai creat sa incerci sa-l prelucrezi, sa-l modifici, sa-l ajustezi pentru ca cei ce te citesc sa priceapa mesajul tau.curaj!
