Locuiesc prin vîlcele.
Din pricina rãnilor
Pe care mi le fac
Nopţile de varã
Pãtrund adînc
În odãile din mãruntaie.
Şi cu toate astea
Nu pot spune cã am
Linişte.
Sînt un ochi gînditor
La mijloc
De pîine flãmîndã.
În pielea goalã
Mãnînc din strachina crescutã
În iarba mãruntã.
Şi nu pot spune
Cã respir
Pe sãturate.
Dar nu mã-nchin
La nãdejdiile voastre.
Praf şi gunoi.
Fum. Fum de ţigarã
Şi de alte scrîşneli îmbãtrînite.
Şi alte fumuri.
Punct.
