Se scutura tomnatic ultimele frunze-n vant
De parc-au obosit de traiul pe pamant;
Isi pierd incet culoarea si firele de iarba
De parc-ar vrea in urma trecerea sa-si stearga.
Cocorii bat din aripi spre neamuri de departe
Si de batai de vant zboara fila din carte.
Din munti pustii de veacuri apa unui izvor
Murmura si tace rapusa de dor.
Pe Dunare deasupra un joc de pescarusi
Se desfasoara-n graba si se lasara dusi
De gandul ca se duse jocul lor de vara
Si amintiri si toate in ceata le lasara.
Dar oare carui pictor i-a cazut din penel
Vopsea cruda pe frunze in asa frumos fel?
Ce arta din ce lume in asa scurt timp
Ne schimba suflarea cu alt anotimp?...
Intinderea albastra a cerului imens
Ne cheama spre ea gandul astazi mai intens,
Iar vantul tot mai rece bate cu putere…
Si totusi imi placi,toamna,cu bune si cu rele…
Dar undeva in lume privind toamna prin geam
Dupa un alt suflet plange un orasean,
Iar suflarea de vant si tot cerul cu pete
Sunt numai o pictura a lui de pe perete.
