Din preaplinul dragostei mele
ţi-am rupt şi ţie o fãrâmã
(ca) sã mai lumineze
unghiurile ascuţite
ale sufletului anume construit de tine
sub forma unei figuri
mult încolţurate
pt a descuraja
orice avântare semeaţã
a vreunui strãin necunoscãtor
de a-ţi atinge toate punctele.
Îţi era, probabil, teamã ca nu cumva,
în cercetarea lui tactilã,
sã-şi împiedice vreun deget pe o coardã
din ţesãtura gândului tãu
şi apoi, nopţi întregi şi alungite,
sã-i auzi, din timp în timp,
vibrarea...
