Se zbãtea secunda în inima mecanicã
a ceasului strategic pus,
se zvârcolea minutul ce trebuia dus
şi se trãgea-napoi de limba de ceas,
jumate ca dus, jumate rãmas...
Iar fire subţiri de praf adunate
încep sã ascundã faţa de ceas;
scânceşte minutul dus sau rãmas,
în lanţul nerupt al ducerii mute
spre valea închisã a cãii pierdute.
Îngropate în timp zac oasele noastre,
adânciţi în dus pânã la piept;
Opreşte secunda pe care-o aştept,
sã mai trãiesc o clipã-n zbor,
sã mai simt secunda de nemuritor!
