Imi luai la galop bocancii de rezerva
Si-o luara, strengarii, doi pasi inainte-mi,
Lasandu-se purtati de maree, de verva
Si-I provocai sa prinda din urma cuvinte-mi
pierdute, risipite
pe cai necucerite.
Le iesii dinainte dintr-un plic cu timbru,
Vrand sa le dau startul c-un flutur de petala-
Dar ma ingheta voalul cu miros de cimbru
Pe care il lasara cand se-ndepartara
‘n ochii necunoscuti
ai pasilor pierduti…
Eu ii privii din urma, in ochi c-o sarutare,
-data de bucati rupte din alfabet-
Cand bucuros ca tatal ce-si vede fiul mare,
Cand ca adolescenta cu zambetul siret
inflorit in pana
cate unui poet.
Iar la final de zbor prin timp, spatiu etern,
Intr-o odaie stearsa de ani de asteptari,
Demult nu mai palpita degete ce cern
Versuri sub hipnoza unei muti strigari
de lira invechita,
de mine oropsita…
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Va multumesc pentru opinie. Este o incercare de a scrie in alt mod decat am facut-o pana acum si aveam mare nevoie de parerea cuiva.
