Nu-mi pot pune între ghilimele iubirea
deşi pãşesc pe pietre ascuţite de dor
între infinit şi pãmânt, între noapte şi zi,
când soarele mângâie luna pe cer.
nisipul se scurge-n clepsidrã de zor
ireversibil, hotãrât, resemnat,
deşi timpul parcã a-ngheţat pe o plajã
printre umbre şi valuri eterne de jad.
nu-i nici un timp în jurul meu
şi nici un spaţiu de pus între rânduri
nu-i nici o stea de urmat, nici un vis,
ci doar o linie continuã si hâdã de abis.
mã tot întreb de mã vezi dimineaţa-n oglindã
cãnd iţi priveşti în adâncuri şi plângi,
şi mã gândesc de eşti bine, ori tremuri
ca frunza de toamnã curgând pe un lac.
nu-mi pot aduna-n paranteze iubirea
doar o pãstrez într-o scoicã şi-un val.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Va multumesc tutror pentru gandul curat, cu drag...
