Rochii mizere, pantofi de lemn,
Mâini îmbrãţişate, perle uitate şi lovite
Şi împletite. Taţi de împrumut, mame
De ne-avut. Curaj în cãutare, paturile
Zac goale. Orfelinatu-i o ruinã
Noi n-avem nici o vinã, stãm şi
Plângem, frate şi sorã, fãrã mamã,
Fãrã aurorã. Plimbaţi prin magazine ca
Marfa nevândutã, prin târg de vechituri.
Cu praf îmbâcsiţi, urâţi şi mirosiţi.
Nu avem un loc acasã, nu
Avem nici o mustaţã, doar un dor
De-ai nost’ pãrinţi ce nu se zbat
Sã creascã doi copii cuminţi.
