ploile toamnei scaldã în lacrimi
potecile serii
vântul amestecã totul cu frunze arãmii
aşternute în lungi tãceri
vin şi azi mamã
îmi reazem fruntea de copacul
ce-şi şerpuieşte
amintirile
peste marmura neagrã
de cruce
lumânarea-i aprinsã
şi-şi picurã ceara pâlpâind palid
încet
încet
pe ramuri vegheazã
stoluri de pãsãri
în zborul lor lin
o sã poarte rugãciunea
spre cer.
