mi-ai atins cu degetul
buzele arse de soarele crud
voiai s-admirãm
miresmele verii
am înţeles
cã nu doar cuvintele
sunt importante
uneori tãcerea
e cântecul sufletului
mi-ai cuprins
cu amândouã mâinile
obrajii
ne-am privit
drept în ochi
o clipã
am simţit inima
cum se deschide
o floare surâzãtoare
în bucuria vieţii
iar timpul
timpul respira odatã cu noi
pãşind prin fânul verde
proaspãt cosit.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Duioşie, chiar şi gingãşie, dar nimic ce nu s-a mai spus!
